Regio UE Romania Ministerul Turismului Beneficiar Fonduri UE
Marime font

În Ţara Lăpuşului, mireasma tradiţiei este încă vie.

În ajun de Crăciun, cete de colindători se perindă pe la casele oamenilor aducând vestea cea mare: „Astăzi s-a născut Hristos!”. Alături de colindă se întâlnesc şi alte datini: steaua, viflaimul, irozii, capra, sorcova, pluguşorul care se continuă în ajun de Anul Nou. De Crăciun lumina nu se stinge toată noaptea şi nici o casă nu rămâne necolindată; obiceiuri frumoase, încărcate de semnificaţii, pe care oameni din toate zările vin să le admire, pentru a se bucura de un Crăciun adevărat.

Obiceiuri de Rusalii:

Oamenii îşi împodobesc casele cu ramuri verzi de tei sau paltini;

”Armindenii Rogozului” (Rogoz): de Rusalii, flăcăii din sat confecţionează şi înalţă în mijlocul satului o prăjina înaltă de lemn (Armindenul), împodobită cu cununi de flori. Armindenul este simbolul înălţării şi al renaşterii;

“Sărbătoarea Portului Popular” (Cupşeni): Ansambluri folclorice, muzică populară, obiceiuri de nuntă autentice din Ţara Lăpuşului;

“Obiceiuri de Sfânta Maria Mare”: grupuri de pelerini, îmbrăcaţi în alb, se îndreaptă către mânăstiri, cântând cântece închinate Sfintei Fecioare Maria;

“Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (hramul bisericilor de lemn din Surdeşti, Plopiş, Rogoz) (monumente din Patrimoniul Mondial UNESCO): fiecare din bisericile maramureşene de lemn are farmecul ei şi povestea ei unică: Surdeşti (cea mai înaltă construcţie veche din lemn), Plopiş (păstrează 49 de monede depuse de fiecare din familiile care au sprijinit înălţarea bisericii), Rogoz (adăposteşte sub acoperiş masa moşilor);

obiceiuri de Sfântul Andrei: fetele nemăritate se folosesc cu acest prilej de practici magice pentru aflarea ursitului; dacă postesc toata ziua şi apoi mănâncă dintr-o turtă sărată gătită cu mâinile lor, viitorul soţ li se va arăta în vis;

ţăranii de-aici îşi amintesc de obiceiuri ciudate şi arătări fabuloase: fata Pădurii, înaltă, cu spatele ca o covată, cu părul lung, îmbrăcată intr-o camaşă albă. Prin cântecul ei prelung continuu “hab, hi, hab ra” îi atrag pe ciobanii de la stână, noaptea în timpul somnului, ducându-i la ea acasa în stâncile greu accesibile, folosindu-i mai multe zile în sir, iar pe unii pierzândui. Personaj fascinant des întâlnit în poveştile lor, mai poate lua încă diferite chipuri. Iar cei care au văzut-o sau au auzit-o nu sunt puşi la îndoiala.

din gura ţărăncilor, aflăm de vrăji şi descântece vechi, unele doar o amintire, altele păstrate şi practicate ca de la facerea lumii. Nu puţine din ele au puternică încărcătură erotică. Iată, de pildă, pe vremuri se făceau descântece prin care femeile aduceau la ele, prin văzduh, pe flăcăii care le erau dragi. În zilele noastre, de Sf. Andrei sau de Bobotează, se fac vrăji prin care tinerele fete vor să-şi afle ursitul. În noaptea de Anul Nou, fetele de măritat ies târziu, la miezul nopţii, se duc lângă butucul pe care se crapă lemnele şi stau acolo tăcute, aşteptând să audă vreun sunet. Dacă se aude câine lătrând, se zice că vor avea bărbaţi răi, iar dacă se-aude un cântat de cocoş, vor avea barbaţi buni.

tot pentru fetele de măritat, există descântece cu plante magice, menite să le afle bărbat; Dintre toate plantele cu astfel de virtuţi, mătrăguna are puteri nemăsurate. Ritualul de alegere a plantei nu este însă unul oricare. În zori de zi, femeile merg să caute mătrăguna într-o “pădure surdă”, depărtată de sat, ca să nu se audă cântecul cocoşului. Orice sunet: de cocos, de lătrat sau voce de bărbat anulează vraja. Planta, o dată găsită, se taie de la rădăcină, cu incantaţii, iar fetele nemăritate dansează aproape goale în jurul mătrăgunei, zicând: “Mătrăgună, poamă bună, mărită-mă peste-o lună”. Păstrate în sân şi apoi in pod, frunzele de mătrăgună vrăjesc bărbatul dorit, îl leagă, îi iau minţile.

mai sunt întâlnite ursitoarele, fiinţe legendare din basmele românesti, dar cu specific local; intervin pentru fixarea destinului la copii sau la tinerele fete dornice să se mărite cu cine vor ele, uneori împotriva voinţei flăcăului, folosindu-se de farmece.

în Ţara Lăpuşului, există convingerea că bosorcăii (vrăjitorii), vârcolacii, duhurile rele pot fura de la distanţă laptele din ugerul vacilor. Pentru a ţine tot ce-i necurat departe, trebuie respectate anumite prescripţii magice: laptele să nu cure (curgă) pe spori (sobă), pentru că focul starte (stârpeşte) vaca; tot de aceea, nu ai voie să bagi cuţitul în lapte. Sunt cunoscute diverse ritualuri menite să întoarcă laptele, o dată ce a fost furat. Este cea mai întâlnită credinţă printre oameni. Printre localnicii satelor, mai există lecuitori care folosesc rituri precreştine, oamenii mai cred în deochi, in farmece, în puterile plantelor, în semnele rele si bune. Cum ţăranii sunt însă foarte religioşi, practică doar magia albă, care este în relaţie bună cu credinţa în Dumnezeu.

Festivalul Obiceiurilor de iarnă din Târgu Lăpuş: Pe 20 decembrie, centrul oraşului se animă, căci aici se strâng în alai săteni din Ţara Lăpuşului şi a Chioarului pentru o paradă a costumelor şi a datinilor specifice sărbătorilor de iarnă. Alaiul de colindători porneşte de la primărie şi ajunge la Casa de Cultură unde începe gala festivalului. Aici se cânta colinde şi se fac urări de Sărbători. Evenimentul este organizat de Casa de Cultură, Primăria şi Consiliul Local Târgu Lăpuş, în colaborare cu Centrul Creaţiei Populare Maramureş.

Stilul tradiţional de viaţă, încă prezent în această regiune face ca această regiune să poată fi considerată un muzeu viu.

Ţara Lăpuşului este considerată una din cele mai bine păstrate zone ale Europei din perspectiva antropologiei culturale şi a etnografiei. Încă mai există vechi tradiţii datorită munţilor înalţi care adăpostesc lunga depresiune din toate părţile. Lăpuşenii, aşa cum se auto-intitulează oamenii din Ţara Lăpuşului sunt ospitalieri, le plac compania şi discuţia.

Ţara Lăpuşului este una din puţinele zone în care costumul tradiţional a fost păstrat aproape nealterat de către influenţele urbane. Şi chiar dacă poate fi admirat doar duminica, atunci când lăpuşenii merg la biserică, sau cu alte ocazii de sărbători religioase sau de alte sărbători, fiecare lăpuşan, fără nici o excepţie, deţine un costum tradiţional. Nu doar bătrânii îmbracă acest costum, ci şi copiii preşcolari, fapt prin care se explică această continuitate.

În mijlocul unui relief deluros şi a unor văi bogate, trăiesc oameni, iar majoritatea încă urmează stilul de viaţă agrar tradiţional. Viaţa lor poate părea grea şi simplă – şi chiar este – o luptă milenară împotriva vremii, pentru a cultiva recolte, pentru a creşte animale, pentru a lucra din zori până în seară fără multele conforturi mecanicizate şi electronice pe care noi le credem esenţiale. Dar această viaţă se poate răsplăti prin simplicitatea pe care o arată fiecare zi de muncă, iar familia şi prietenii garantează că adesea se pot găsi motive de sărbătoare. Sărbătorile sezoniere, precum Crăciunul, Paştele sau alte sărbători locale şi nunţi, şi-au păstrat valoarea de a rupe rutina zilnică, de a petrece mai multe zile la rând şi acest lucru se face cu plăcere.

Oamenii din Ţara Lăpuşului, lăpuşenii sunt foarte ospitalieri, întotdeauna gata să-şi primească vizitatorii în casele lor, să ofere un pahar de horică, băutura locală distilată, făcută din prune sau mere. Ospitalitatea lor este faimoasă, aşa cum e şi plăcerea de a socializa cu prietenii, dar şi cu vizitatorii. Acest fapt face din Ţara Lăpuşului un loc „uşor” şi interesant de vizitat, pe lângă faptul ca oamenii şi-au păstrat tradiţiile poate mai bine decât orice altă comunitate românească, încă purtând costumul popular, ţesându-şi textile, sculptând obiecte din lemn şi vopsind lâna în culori vegetale.

Rohia este o localitate în judeţul Maramureş, Transilvania, România. În această localitate este situată Mănăstirea Sfânta Ana - Rohia, o destinaţie favorită de pelerinaj, care a luat fiinţă în anul 1923. Ctitorul ei este preotul ortodox Nicolae Gherman din satul de la poalele "Dealului Viei - Rohia", deal pe care se găseşte aşezată mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, Anuţa, pe care a pierdut-o, fiind chemată la Domnul la vârsta de numai 10 anişori. Mânăstirea Sfânta Ana – Rohia se află în inima Maramureşului şi a credincioşilor români, atât din ţară cât şi de peste hotare. Mânăstirea maramureşeană din Ţara Lăpuşului, constituind unul dintre valoroasele monumente bisericeşti şi de artă religioasă ale ţării, este aşezată într-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar. Mânăstirea Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de linişte sufletească şi al iubitorilor de frumos şi se află sub oblăduirea canonică a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Satmarului.

Mânăstirea este situată în Ţara Lăpuşului, la circa 50 km de oraşul Baia Mare şi la 43 km de oraşul Dej, în hotarul satului Rohia, ce aparţine administrativ de oraşul Târgu Lăpuş, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă numele "Dealul viei", la o altitudine de aproximativ 500 metri. Nodul de legatură spre mânăstire este oraşul Târgu Lăpuş care se află la o distanţă de cca 9 km de mânăstire. La Târgu Lăpuş se poate ajunge fie pe şoseaua Baia Mare - Târgu Lăpuş, fie pe şoseaua Dej - Baia Mare până în localitatea Gâlgău, iar de acolo spre Târgu Lăpuş. Se mai poate ajunge şi pe şoseaua Dej - Târgu Lăpuş prin Magoaja, dar din localitatea Chiuieşti drumul este nemodernizat şi nerecomandat. Staţiile C.F.R. cu legatură spre mânăstire sunt Baia Mare, Dej şi Gâlgău. Credincioşii din toate părţile Maramureşului, ca şi cei mulţi care vin de pe alte meleaguri ale ţării, găsesc aici hrană spirituală necesară, mângâiere şi întărire sufletească. Totodată biblioteca mânăstirii cu numeroasele ei volume, din variate domenii, reprezintă pentru tânărul seminarist sau student teolog, ori pentru cercetătorul dornic de a studia, în cadrul minunat al naturii de la Rohia, un permanent şi nesecat izvor de informaţii. În spiritul tradiţiei de ospitalitate al aşezămintelor monahale ortodoxe, Mânăstirea Sfânta Ana - Rohia, oferă, pentru câteva zile, găzduire pelerinilor care o cercetează.

Esti aici:   RohiaObiective turisticeObiceiuri si traditii
| + -