Regio UE Romania Ministerul Turismului Beneficiar Fonduri UE

Articole

Marime font

Biserica veche, construită din cărămidă, pe fundaţii de piatră, cu acoperiş şi bolţi de lemn, s-a dovedit a fi neâncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor care cercetau mânăstirea. În această situaţie, dorinţa Prea Sfinţitului Justin Sigheteanu, stareţ al mânăstirii din 1988, a fost de a ridica o noua şi măreaţă biserică, care să se încadreze în ansamblul general al mânăstirii şi, în acelaşi timp, să-i confere o notă aparte pe măsura importanţei ei. În acest sens, a adunat în jurul Prea Sfinţiei Sale o echipă de specialişti: arhitectul Dorel Cordoş din Sighetul Marmaţiei, inginerii Alexandru şi Gelu Zaharia şi constructorul inginer Grigore Buda.

După ani de pregătire, în primăvara anului 1996, când toate au fost temeinic analizate s-a purces la desfacerea bisericuţei vechi şi la construirea celei noi. Din cauza lipsei de spaţiu, dar mai ales pentru faptul că locul pentru construirea bisericuţei i-a fost descoperit părintelui ctitor Nicolae Gherman prin voinţa divină, s-a hotărât ca şi biserica nouă să fie amplasată pe acelaşi loc unde fusese construită, cu 70 de ani în urmă, bisericuţa veche.

Biserica veche a fost desfăcută cu grijă de vieţuitorii mânăstirii, iar materialele din care a fost construită au fost refolosite în zidurile noii biserici; în acest fel, noua biserică a pornit la drum cu încărcătura spirituală acumulată în cei 70 de ani de existenţă a mânăstirii. Elementele definitorii ale noii construcţii sunt preluate de la biserici din toate cele trei provincii româneşti.

Biserica este în formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc în faţă, cu un singur turn cupolă ce conţine elemente moldoveneşti şi pentru că spaţiul cerea o biserică chivot, înălţată pe verticală, se foloseşte o înălţime de biserică maramureşană, (48 de metri de la bază, ea avînd o lungime de 22 metri). O notă aparte va fi conferinţa ansamblului de la subsol, ce cuprinde o sală a mormintelor şi un paraclis cu încăperile aferente (capelă, altar, proscomidiarul şi diaconiconul).

Din anul 1998 s-a dat în folosinţă paraclisul de la demisol, cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae", paraclis în care se oficiază toate sfintele slujbe ale mânăstirii şi care a fost împodobit cu iconostasul şi icoanele vechii biserici la care se adaugă câteva icoane pe sticlă, pictate de un vieţuitor al mânăstirii. Pe faţada deja terminată a noii biserici s-a executat, în mozaic, icoana Deisis - copie a celei de la Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, iar în anul 2005, tot în mozaic, cei doisprezece Sfinţi Apostoli.

Noua biserică, care îmbină elemente din toate cele trei provincii româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, devine astfel un monument de arhitectură de referinţă pentru sfârşitul de secol XX şi început de secol XXI; iar prin faptul că este ctitorită de un fiu al mânăstirii, devenit monah şi apoi arhiereu - arată voia lui Dumnezeu ca din ctitoria unui preot de mir să devină ctitorie episcopală - ceea ce plasează Aşezământul de la Rohia în rândul ctitoriilor voievodale, cum de altfel - ca activitate pastoral-misionară şi rol de cetate a Ortodoxiei pentru ţinut - a fost din totdeauna.

Icoana Maicii Domnului se găseşte în Paraclisul "Sfântul Ierarh Nicolae", de la demisolul bisericii noi şi a fost pictată de călugărul Nicanor din Sfântul Munte Athos. În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, icoana a scăpat dintr-un incendiu când, din cauza unei lumânări nesupravegheate, suportul lemnos al icoanei a luat foc fiind mistuit în întregime, în timp ce icoana păstreaza doar câteva urme care mărturisesc minunea săvârşită.

În anul 2004, icoana a fost restaurată de către profesorul universitar Teo Mureşan, din Cluj Napoca. "Iconostasul" este o lucrare de excepţie, opera profesorului de sculptură Ion Rucăreanu din Bucureşti, specialist în sculptarea scenelor istorice şi a fost realizat între anii 1975-1979. Repartizarea scenelor de pe iconostas este următoarea: în registrul de jos sunt sculptate scene din Sfintele Taine ale Bisericii: Maslu, Împărtăşanie, Botez, Cununie, Hirotonie şi Spovedanie. Pe uşile Împărăteşti se află sculptate scenele: Naşterea Maicii Domnului, Aducerea Maicii Domnului la Templu, Bunavestire, Naşterea, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În rândul de sub icoanele Împărăteşti, pictate de Gheorghe Busuioc, se află patru medalioane având sculptate chipurile celor patru sfinţi evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. În registrul de deasupra uşilor şi icoanelor Împărăteşti se află sculptate alte scene din viaţa şi activitatea Mântuitorului: închinarea magilor, nunta din Cana Galileii, vindecarea unui orb, Mântuitorul binecuvântând copiii, pescuirea minunată, învierea fiicei lui Iair, iar în rândul de deasupra sunt sculptate chipurile unor ierarhi de seamă din viaţa bisericească şi culturală a Bisericii şi Patriei noastre, ale mitropoliţilor Dosoftei, Varlaam, Antim Ivireanul, Teodosie, Simion Stefan, Silvestru, Andrei Şaguna şi alţii. Pe stâlpii de susţinere sunt sculptate scene din lupta românilor ardeleni pentru credinţă, respectiv scene din viaţa martirilor pentru Ortodoxie: Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, Sfinţii Mărturisitori Oprea Miclăuş, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Ioan Valahul apoi chipurile martirilor pentru neam: Horea, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu şi Avram Iancu, precum şi figurile marilor noştri domnitori: Mircea cel Bătrân, Sfântul Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Matei Basarab şi Sfântul Constantin Brâncoveanu cu fiii săi. Icoanele din partea superioară a iconostasului reprezentându-i pe Sfinţii Apostoli şi pe Prooroci au fost pictate de pictorul Gheorghe Apostu din Cluj-Napoca.

Esti aici:   Rohia
| + -